A trecut ieri, prin oraș, un înger cu aripa frântă.
Obosit, a căzut din înalt,
Sătul de veșnica-i luptă cu sufletul meu îndărătnic,
De soarta cea crudă,
Ce-i hărăzise zile și zile de trudă
Cu un suflet ce veșnic se-abate de la linia cea dreaptă.
Înger căzut, nu-ți plânge soarta nedreaptă și lasă sufletul meu
Ca-n veșnica lui neodihnă să hoinărească.
Păzește, mai bine, sufletul vreunei fete frumoase,
Ia-ți câteva zile de binemeritată odihnă,
Fii și tu mai relaxat și, în tihnă
Gândește-te la ceva cât mai frumos,
Lasă-mi sufletul să hoinărească pe unde vrea el,
Lasă-l, cum e: mulțumit cu veșnica lui neodihnă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu