Pârdalnică vietate îmi este iubirea,
Ce prin ‘nalte văzduhuri dă roate și
roate,
Survolând, cu priviri ucigașe, prada ce încă nu-și știe
Soarta cea crudă, ce de Amor i-a fost hărăzită.
Un țipăt de luptă ascuțit, o cădere razantă,
Și prada cade rapid, ca din senin secerată.
Carotida-i încă pulsândă iuberea-mi hulpavă lacom o secționează
Și lasă ca gâlgâind sângele să se scurgă-n pământ,
Într-o baltă, tot mai întinsă și tot mai roșiatică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu