Se iau trei oameni din eşalonul doi - adica vizibili, maeştri ai datului din gură şi prea puţin specializaţi într-un domeniu anume, pentru a mai şi face cîte ceva util societăţii - al PDL, PSD, PNL (de regula posesori de mult timp liber şi plimbaţi ca "sfintele moaşte" de la o televiziune la alta) şi se aşează în jurul unei mese. Se adaugă un moderator "imparţial" (adică atent să îşi ia partea de la oricine ar avea ceva de împărţit, fără discriminare) şi se aşează pe masă un subiect "de mare actualitate", deşi nu se ştie încă cine stabileşte care sunt cu adevărat interesele publicului. Subiectul este tocat mărunt de catre invitaţi, până nu mai rămâne nimic din el (adică până nu mai e de recunoscut şi nici invitaţii, nici publicul nu mai ştiu de unde s-a pornit şi care este scopul discuţiei).
Înainte de a intra în emisiune, invitaţii trec neapărat pe la partid, pentru a li se pune indispensabilii ochelari de cal. Cu ajutorul acestora ei nu pot vedea realitatea decât dintr-o singură perspectivă, astfel încât este exclus sa ajunga la vreo înţelegere cu interlocutorii lor. Invitaţii sunt, prin natura lor şi prin educaţia primită la partid, foarte combativi, incisivi. Folosesc la maxim timpul acordat pentru a îşi expune punctele de vedere, astfel încât nu îşi ascultă niciodată interlocutorii (oricum ideile acestora nu pot fi decât greşite, daca nu chiar periculoase). Ba mai mult, vorbesc şi în timpul alocat celorlalţi, astfel încât niciodată să nu vorbească mai puţin de două persoane (daca invitatul de la al treilea partid sau moderatorul sunt cumva mai visători, ori vorbesc între ei).
Dialogul trebuie să fie neapărat gol de conţinut, niciodată bazat pe cifre, pe date oficiale sau, Doamne fereşte!, pe analizele unor specialişti. Cei mai mari specialişti în temele de discuţie tocmai se află în studio. De aceea nu acceptă nici în ruptul capului că ar putea greşi, iar dacă dovezile sunt, totuşi, foarte clare, nu avem de-a face decât cu o manipulare ordinară. Invitaţii nu sunt oameni obişnuiţi, întrucât ei nu vorbesc decât în numele INTERESULUI NAŢIONAL, sunt mari formatori de opinie. Preocupările electoratului sunt durerile lor de cap de fiecare zi. În vocabularul lor cuvinte ca "oameni", "popor" nu exista. Ei se ocupă de probleme cu adevărat mari şi de aceea folosesc termeni precum populaţie, electorat. E drept, folosesc cuvântul electorat ceva mai rar (adica o data la 4, 5 ani). Atunci fiecare om se transformă subit în elector şi devine foarte important. În asemenea momente este foarte important ca atunci cand îi vorbeşte, invitatul să îl privească drept în ochi, adică direct în obiectivul camerei de luat vederi, sa îi vorbească solemn, părinteşte, cu un limbaj nonverbal atent studiat şi adecvat, spre a-l covinge că numai el, reprezentantul partidului cutare, este garantul vieţii lui mai bune din următorii 4-5 ani.
Altfel, invitaţii sunt băieţi (şi fete) simpatici. Nu uită niciodată să îi salute pe "colegii" din studio şi mai ales să ne salute pe noi "cei aflaţi în faţa micilor ecrane" sau "telespectatorii dumneavoastră". Orele de desfaşurare ale talk-showurilor sunt şi ele foarte importante căci, nu-i aşa, importanţa subiectelor dezbătute necesită un "prime time". Daca însă presedintele ţării a strănutat ceva mai tare, dacă premierul mai ascute o coasă sau mai taie o panglică, sau o ţeavă s-a spart şi o pisică a murit în inundaţia creată, talk-show-ul trebuie întrerupt, chiar în mijlocul frazei pe care invitatul o rostea. Niciodată talk-show-ul nu se reia din momentul întreruperii, pentru că în pauză discuţiile din studio au continuat şi au ajuns în alt punct, întotdeauna mai important. Publicitatea va întrerupe şi ea, întotdeauna, discursul cuiva. Aici se cuvine o întorsatură de frază plină de umor a moderatorului, legată întotdeauna de reamintirea faptului că trăim în capitalism şi cu invariabila scuză că asta ne ocupa cam tot timpul.
Adaugaţi printre condimente frecventele greşeli gramaticale (cu frecvenţa direct proporţională cu importanţa statutului invitatului care le face), atacurile la persoană, afirmaţiile gratuite şi glumele nesărate şi obţineti reteta talk-show-ului romanesc. A se servi la temperatura camerei. POFTĂ BUNĂ!
Înainte de a intra în emisiune, invitaţii trec neapărat pe la partid, pentru a li se pune indispensabilii ochelari de cal. Cu ajutorul acestora ei nu pot vedea realitatea decât dintr-o singură perspectivă, astfel încât este exclus sa ajunga la vreo înţelegere cu interlocutorii lor. Invitaţii sunt, prin natura lor şi prin educaţia primită la partid, foarte combativi, incisivi. Folosesc la maxim timpul acordat pentru a îşi expune punctele de vedere, astfel încât nu îşi ascultă niciodată interlocutorii (oricum ideile acestora nu pot fi decât greşite, daca nu chiar periculoase). Ba mai mult, vorbesc şi în timpul alocat celorlalţi, astfel încât niciodată să nu vorbească mai puţin de două persoane (daca invitatul de la al treilea partid sau moderatorul sunt cumva mai visători, ori vorbesc între ei).
Dialogul trebuie să fie neapărat gol de conţinut, niciodată bazat pe cifre, pe date oficiale sau, Doamne fereşte!, pe analizele unor specialişti. Cei mai mari specialişti în temele de discuţie tocmai se află în studio. De aceea nu acceptă nici în ruptul capului că ar putea greşi, iar dacă dovezile sunt, totuşi, foarte clare, nu avem de-a face decât cu o manipulare ordinară. Invitaţii nu sunt oameni obişnuiţi, întrucât ei nu vorbesc decât în numele INTERESULUI NAŢIONAL, sunt mari formatori de opinie. Preocupările electoratului sunt durerile lor de cap de fiecare zi. În vocabularul lor cuvinte ca "oameni", "popor" nu exista. Ei se ocupă de probleme cu adevărat mari şi de aceea folosesc termeni precum populaţie, electorat. E drept, folosesc cuvântul electorat ceva mai rar (adica o data la 4, 5 ani). Atunci fiecare om se transformă subit în elector şi devine foarte important. În asemenea momente este foarte important ca atunci cand îi vorbeşte, invitatul să îl privească drept în ochi, adică direct în obiectivul camerei de luat vederi, sa îi vorbească solemn, părinteşte, cu un limbaj nonverbal atent studiat şi adecvat, spre a-l covinge că numai el, reprezentantul partidului cutare, este garantul vieţii lui mai bune din următorii 4-5 ani.
Altfel, invitaţii sunt băieţi (şi fete) simpatici. Nu uită niciodată să îi salute pe "colegii" din studio şi mai ales să ne salute pe noi "cei aflaţi în faţa micilor ecrane" sau "telespectatorii dumneavoastră". Orele de desfaşurare ale talk-showurilor sunt şi ele foarte importante căci, nu-i aşa, importanţa subiectelor dezbătute necesită un "prime time". Daca însă presedintele ţării a strănutat ceva mai tare, dacă premierul mai ascute o coasă sau mai taie o panglică, sau o ţeavă s-a spart şi o pisică a murit în inundaţia creată, talk-show-ul trebuie întrerupt, chiar în mijlocul frazei pe care invitatul o rostea. Niciodată talk-show-ul nu se reia din momentul întreruperii, pentru că în pauză discuţiile din studio au continuat şi au ajuns în alt punct, întotdeauna mai important. Publicitatea va întrerupe şi ea, întotdeauna, discursul cuiva. Aici se cuvine o întorsatură de frază plină de umor a moderatorului, legată întotdeauna de reamintirea faptului că trăim în capitalism şi cu invariabila scuză că asta ne ocupa cam tot timpul.
Adaugaţi printre condimente frecventele greşeli gramaticale (cu frecvenţa direct proporţională cu importanţa statutului invitatului care le face), atacurile la persoană, afirmaţiile gratuite şi glumele nesărate şi obţineti reteta talk-show-ului romanesc. A se servi la temperatura camerei. POFTĂ BUNĂ!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu